1. Când pe cale sunt necazuri și multe nevoi,
Frate te încrede-n Domnul nu da înapoi!
Chiar de-i grea înaintarea, fii mereu voios,
Cel ce te-ntărește-ntruna e Isus Hristos.
Deci, fii tare în credință, nu privi în jos,
Privește mereu ‘nainte numai la Hristos!
În El, îți este salvarea, cu El biruiești,
El va netezi cărarea, să nu te oprești.

2. De-i urcușul greu spre ceruri, nu da înapoi,
Urcă tot mai sus spre Domnul, Muntele Sion,
Și să știi, că Cel ce ține cârma aici jos,
Nu ești tu, ci Domnul slavei, chiar Isus Hristos.
Nu te-opri din alergare și nu-ți da răgaz,
Ca să te gândești în vale la al tău necaz;
Drumul tău e unul singur și duce în sus
Iar la capăt te așteaptă Regele Isus.

3. Jos în vale-i pribegia oamenilor sfinți,
Ce nu-s înțeleși de lume, și-s batjocoriți,
Însă toți ce merg ‘nainte au ceva-n comun,
Pe Isus ce este-n ceruri, pe Păstorul bun.
Așa au trecut prin viață cetele de sfinți,
Au fost prinși și dați la moarte ai noștri părinți.
Și noi vom pleca de-aicea fără multe flori,
Însă, vom găsi acasă sfintele comori.

4. Iar dacă nu vezi pe cale și alți călători,
Tu rămâi cu Domnul, frate, chiar de-ar fi să mori,
Căci El, Domnul, ocrotește un întreg popor
Și la fel Se îngrijește și de-un călător.
Nu lăsa amărăciunea să îți stea în drum,
Nu privi la cei ce crucea n-o doresc acum,
Așa fost-au și Ilie, Enoh, Daniel,
Au privit, dar nu la oameni, ci la Dumnezeu.